Un fotograf care așteaptă momentul.
Un designer care îl construiește.
Sunt Denis. Am descoperit fotografia într-o toamnă și, de atunci, n-am mai pus aparatul jos.
Nu urmăresc perfecțiunea. Urmăresc adevărul. Privirea aceea scurtă între miri când nu se așteaptă nimeni.
Râsul unei fete la fereastră, când soarele o găsește exact la momentul potrivit.
Mâna unui părinte peste umărul copilului, într-o secundă care nu se va mai întâmpla niciodată.
Pentru mine, o fotografie bună nu e o poză. E o bucată de timp pe care ai smuls-o din curgere și ai închis-o într-un cadru — ca s-o poți privi ani mai târziu și să simți totul de la capăt.
Am trecut de 150 de nunți. Nu țin numărul — mă interesează mai mult ce se întâmplă în fața obiectivului decât ce se adună în urmă.
Fotografiez în București, dar merg oriunde e chemat drumul. În afara orașului, în afara țării, oriunde există o poveste care merită să rămână.
Trei lucruri contează pentru mine:
Spontaneitatea. Nu regizez emoțiile. Le aștept. Cele mai bune poze apar mereu în momentele când oamenii uită că sunt fotografiați — iar treaba mea e să fiu acolo, atent, în momentul acela.
Lumina naturală. Caldă, cinematică, blândă. Cea care intră pe geam la ora aurie, cea care se sparge printre frunze, cea care conturează o siluetă în amurg. Fără studio. Fără flash-uri care taie atmosfera în două.
Adaptarea. Fiecare zi vine cu lumina ei, cu ritmul ei, cu felul ei de a se desfășura. Nu încerc să impun un stil peste ea — o citesc și o urmez.