Prin obiectiv,
timpul se oprește.
Fotografiez din noiembrie 2013 — momente, oameni, emoții. Toate cele pe care nu le poți cumpăra și pe care le pierzi dacă nu le prinzi la timp.
Un fotograf care așteaptă momentul.
Un designer care îl construiește.
Sunt Denis. Am descoperit fotografia într-o toamnă și, de atunci, n-am mai pus aparatul jos.
Nu urmăresc perfecțiunea. Urmăresc adevărul. Privirea aceea scurtă între miri când nu se așteaptă nimeni.
Râsul unei fete la fereastră, când soarele o găsește exact la momentul potrivit.
Mâna unui părinte peste umărul copilului, într-o secundă care nu se va mai întâmpla niciodată.
Pentru mine, o fotografie bună nu e o poză. E o bucată de timp pe care ai smuls-o din curgere și ai închis-o într-un cadru — ca s-o poți privi ani mai târziu și să simți totul de la capăt.
Am trecut de 150 de nunți. Nu țin numărul — mă interesează mai mult ce se întâmplă în fața obiectivului decât ce se adună în urmă.
Fotografiez în București, dar merg oriunde e chemat drumul. În afara orașului, în afara țării, oriunde există o poveste care merită să rămână.
Trei lucruri contează pentru mine:
Spontaneitatea. Nu regizez emoțiile. Le aștept. Cele mai bune poze apar mereu în momentele când oamenii uită că sunt fotografiați — iar treaba mea e să fiu acolo, atent, în momentul acela.
Lumina naturală. Caldă, cinematică, blândă. Cea care intră pe geam la ora aurie, cea care se sparge printre frunze, cea care conturează o siluetă în amurg. Fără studio. Fără flash-uri care taie atmosfera în două.
Adaptarea. Fiecare zi vine cu lumina ei, cu ritmul ei, cu felul ei de a se desfășura. Nu încerc să impun un stil peste ea — o citesc și o urmez.